Dragostea Lui vorbește

Dragostea Lui vorbește-n tăcere
în fiecare clipă de liniște ce I-o ofer.
Îmi acoperă orice tristețe cu bucurie,
le îngroapă pe toate în cer.

 

În îndelunga ei răbdare
caută ochii tăcuți să se înalțe spre El,
îi îmbrățișează cu cele mai calde și curate cuvinte
în brațele ei găurite de fier.

 

Dragostea Lui e infinită răbdare,
cu eul de ieri, cu visul de azi
cu amorțirea mea care o doare
până în cele mai adânci măruntaie…

 

Dragostea Lui mă vorbește de bine
chiar și atunci când eu mă urăsc,
inima Lui mă vede pe mine
lumină caldă născută în cer

 

Dragostea vie încă mă așteaptă
să deschid ochii, să o miros
să-i simt spinii pe frunte, gaura ce o poartă
și locul din inimă în care mă caută
la fiecare gând neîntors.

Oare pot fi?

Oare pot fi
Eu, cea pe care Tu
o iubești întreagă
de la firul albit de griji
până la unghia încarnată?

 

Oare pot privi
pot să-mi deschid retina,
să primească lumina…
să văd ce Tu vezi,
să iubesc ce Tu iubești
la infinit?

 

Oare pot fi
versul pe care Tu l-ai suflat
în petale de mai?
Chiar și atunci când (m)i-am uitat cuvintele
și picioarele mele
i-au pierdut ritmul în abis?

 

Vreau,
vreau să-mi scot inima la-ntâlnire!
Să o întreb ce iubește
ce vise ascunde în sân,
ce vise strivesc pașii mei
când mă tot amân?

S-o țin în palme și să bat
din nou
ritmul suflării Tale
din ziua când m-ai chemat
la ființare.

 

Vreau să mă-ndrăgostesc de inima mea
obtuză și ștrulubatică
să-mi găsesc loc în ea –
oglindă cu rama în cruce,
înger ce-și împarte aripile
cu infinitul de lângă ea.

Golul din inima mea

Inima mea
are o foame de dragoste
lată și înaltă
cât crucea Ta,
adâncă precum cuiele rănilor Tale,
cu găuri dureroase cât spinii de pe fruntea Ta.

Bulimică inima mea
încearcă s-astupe cum poate
golul din ea.

Și-aruncă lopeți de nisip
ce curg peste timpul trecut
lăsându-mi golul mai abraziv.

Și bea pe la colțuri de gând îndoielnic
vin din struguri furați
vin de-amorțit
dorul după umbra Ta.

 

Inima mea
nu mai încape îmbrățișarea
atârnată din cer
aducătoarea de pace,
îmbrățișarea care s-acopere
golul din ea!

Să aprindem un foc
ce să curețe propria-mi golgotă
pregătindu-mi pământul
pentru a cuprinde cu inima
Crucea Ta!

Need for love

 

I travel
far and wide
above and beyond
I go.

Away from me
from my deepest
and sharpest
thoughts
from my pointy feelings
I run.

Like a marathon
that didn’t know
when it started
and when it will end!

I hide
in my crevices
away from voices
beyond faces
or souls
or You.

 

Deep down
in my soulful cave
hoping that someone
will smell
my need for love…

 

Amnezie

Sufăr de o amnezie parțială a sufletului,
retrograd în valea umbrelor.
Pierdute sunt zilele
înnoite cu bunătățile Tale,
îngropate căderile ierihoanelor,
uitate sunt trecerile mărilor roșii
și ale iordanelor
celebrate cu râuri de bucurii altădată.

Iar ochii-mi miopi
văd doar smochinul uscat
de la marginea timpului trecut.

Mari și minunate sunt lucrările Tale, Doamne,
dar sufletul orb nu mai știe
nici măcar să le adulmece.

Ridică-mi picioarele să treacă de umbre,
să urce pe munți,
să zboare prin vale,
să intre-n coliziune directă cu bunătățile Tale,
căci dragostea Ta e fără de margini!

Vreau o lobotomie a sulfetului
care să îndepărteze toate fibrele
din corp ce se conjugă încă la trecut,
să-mi vindece amnezia,
să-mi crească bucuria
scară  spre cer!