Scriu pentru că respir!
Îmi ies pe nas și pe urechi cuvintele și ca să nu cadă în aer, am ales să le aștern aici.
Am nevoie de scris pentru a mă auzi pe mine, dar mai întâi, am nevoie de poezie pentru că așa îmi vorbește mie Dumnezeu.
De fapt, eu nu scriu poezii… Eu doar transcriu conversațiile mele cu Dumnezeu.
Am scris o vreme ca să mă aud, apoi ca să mă audă alții și abia acum am înțeles că de fapt, nu e despre mine, e despre El.
Pentru mine aceste cuvinte sunt profetice.
Au trecut câțiva ani de când nu mai scrisesem. Și apoi mi-a vorbit El, clar și răspicat, prin oameni și prin versurile mele. Și am văzut cum cuvintele aruncate pe ape, cu mult timp în urmă, se întorceau acum să îmi vorbească mie.
Așa am ales să las râul să curgă liber, înspre voi, cu speranța că vă vor ține de foame, de sete de El. Și din când în când mă aplec și eu să beau din râu, să îmi găsesc odihna la umbra cuvintelor ce mi le-a dat.
Gustați și vedeți ce bun este Domnul!
~Biblia
Cuvinte pe ape 